Mezquita din Cordoba este una dintre cele mai impresionante clădiri din lume, ceea ce o face una dintre cele mai remarcabile atracții turistice din Spania. Așa-numita catedrală sfântă (fosta moschee din Cordoba) este nu numai cea mai mare moschee din întreaga lume, ci și cea mai mare biserică din lume. Clădirea are dimensiuni uriașe: se întinde pe 24.000 de metri pătrați și are 856 de coloane din marmură și granit.
Mezquita are mai mult de o mie de ani de istorie. Primele începuturi datează din secolul al VIII-lea, când Abd al-Rahman I plănuia să construiască o moschee în locul bazilicii creștine Saint Vincent. Anul 785 marchează începutul construcției Mezquita, care a durat aproximativ 200 de ani. Prima extindere majoră a moscheii a avut loc între anii 833 – 852 sub domnia lui Abd al-Rahman al II-lea. Abd al-Rahman al III-lea a ordonat construcții ulterioare, inclusiv un nou minaret, care a fost realizat între 961 și 966. A treia și ultima extindere a moscheii a fost sub domnia lui Al-Mansur în 987.
După ce a cucerit Cordoba în 1236, Ferdinand al III-lea, regele Castiliei, a sfințit Marea Moschee drept catedrală a orașului. Populația creștină din Cordoba a folosit fosta moschee cu modificări relativ minore în următorii trei sute de ani. La începutul secolului al XVI-lea, Episcopul și Canonii catedralei au propus construirea unei noi catedrale și au propus să demoleze moscheea. Opoziţia orăşenilor faţă de propunerea de distrugere a clădirii a dus la decizia fără precedent, avizată de Sfântul Împărat Roman Carol al V-lea, de a introduce o întreagă „capelă” gotică în chiar inima fostei Mari Moschei. Rezultatul este o juxtapunere controversată: formele unei catedrale gotice se ridică din centrul sălii de rugăciune relativ joase și întinse, al cărei stil arhitectural își are rădăcinile în formele antichității clasice. Construcția catedralei a durat până la începutul secolului al XVII-lea. Deși părți din sala coloanelor au fost distruse pe măsură ce catedrala a fost construită, clădirea este încă un simbol remarcabil și orbitor al arhitecturii maure fine. Datorită dezvoltării sale istorice remarcabile, inclusiv influențelor diferitelor culturi, Mezquita reunește comori arhitecturale din mai multe epoci, inclusiv stilurile greco-romane, egiptene și vizigote. Un mozaic bizantin cu inscripții poate fi găsit în partea de sud a construcției.
Diversele etape ale construcției au fost des folosite pentru a promova diverse interese istorice. Dar tot acele etape ne spun o poveste complexă, cu multe personaje, motivații sau conjuncturi. O poveste despre toleranța dintre religii ce nu poate fi ștearsă, spre deosebire de unele înscrisuri.
Mezquita este simbolul orașului Cordoba. Dar oricâte fotografii ai vedea, realitatea depășește orice așteptare. Am văzut-o prima dată noaptea, cu porțile închise, cu turnul luminat, i-am simțit măreția. Apoi am văzut-o pe zi, am intrat pe porțile acum larg deschise și ne-am trezit in parcul interior, cu portocali și palmieri, cu flori și fântâni. I-am simțit căldura, amestecată cu miros de flori de portocal. Dar după ce am intrat și am rătăcit printre sutele de coloane și am ajuns la catedrala din inima ei, toată frumusețea aceea ne-a copleșit. Mezquita e unică în lume, e și moschee și catedrală, e și orizontal și vertical, sunt coloane aliniate și bolta gotică. E un simbol al transformării lucrurilor dar și a urmei pe care o lasă în timp. E o îmbinare a culturilor, neamurilor și religiilor care s-au succedat în locurile astea. A luat de la fiecare ce e mai frumos, le-a păstrat și le-a alăturat, sporindu-le astfel farmecul. Mezquita e despre prietenie și pace, un dar al Cordobei pentru cei care îi trec pașii.
M. S.